training@colorsinprojects.ro

(+40) 734.540.716

Gogu și comunicarea

Gogu și comunicarea

Gogu se uită – pentru a zecea mia oară - la ceas. Nu e normal, nici acceptabil și în nici un caz scuzabil să intârzie cineva atât, își spuse el și, de această dată, puse mâna pe telefon. Tocmai apelase numărul când îl văzu pe Mișu intrând, relaxat și cu zâmbetul larg întins pe fața de moroșan.

- No, ce te uiți așa-ncruntat? îl întrebă pe Gogu, după care adăugă repede: Stai o țâră, că mi-s căutat... Își scoase telefonul, se uită preț de o clipă la ecran, își mută privirea spre Gogu, apoi iar la telefon și iar la Gogu.  Zâmbetul făcu loc mirării:

- No..., spuse și se opri, uitându-se întrebător spre Gogu: Ce-i?

- Cum adică ce-i?! Lui Gogu replicile i se încălecară pe limbă și se făcură ghem, de nu mai putea ieși niciuna. Într-un târziu, cu greu, își făcură loc printre dinți și ieșiră mai mult sâsâite, ca un șuierat de șarpe: Ce-i?! Adică de ce stau ca prostu’ și mă uit la tine, de ce nu strig sau de ce nu te iau la trei păzește? Ce-i cu răbdarea mea care s-a evaporat de o jumătate de oră, sau ce-i cu rânjetul ăla lățit pe fața ta?! se ambală Gogu.

- Ce-i, adică de ce mă suni... răspunse Mișu buimac de la șuvoiul sâsâit încasat în plină față, încercând – fără succes – să înțeleagă ce se petrece.

Gogu dădu să continue, dar fața lui Mișu era atât de sincer mirată, încât îl dezarmă. Își închise telefonul și continuă, mai calm dar tot sâsâit și apăsat:

- Te rugasem să vii azi mai devreme să stabilim împreună un plan de bătaie pentru întâlnirea cu clientul. Nu doar că n-ai venit mai devreme, ai venit atât de târziu încât am ratat și întâlnirea!

Aerul buimac stăruia pe fața lui Mișu. Încercă să explice:

- Dar ți-am trimis email încă de săptămâna trecută că azi vin mai târziu, i-am dus pe englezi să vadă noile birouri. N-am știut de întâlnirea cu cli...

- Cum n-ai știut?! îi tăie vorba Gogu indignat. Vă anunțasem, pe toți, încă de vineri. Nu-ți citești emailurile?!

- Păi, sincer...

- Ce sincer? se zburlui Gogu. N-ai citit, așa-i?

Mișu cumpăni o clipă înainte să răspundă. Când începu să vorbească, vocea îi era calmă, dar fermă:

- No, mă Gogule, aici îi de discutat. Nici tu n-ai citit emailul meu, așa-i? Nu l-ai citit și nici io nu l-am citit pe al tău. Noi n-am citit multe emailuri săptămâna trecută. Și nu numa’ noi, ci și încă câțiva.

Gogu nu înțelese:

- Adică cum, e un fel de grevă?!

- Nu îi grevă, Gogule, ori, cel puțin, nu una conștientă. Ții minte ce ne-ai spus acu’ două săptămâni la ședința de proiect? Să punem toată echipa la CC la toate corespondențele legate de proiect?

- Da, să știe toată lumea ce se întâmplă, să fim cu toții informați. Sunt foarte multe aspecte de luat în considerare și nu ne putem permite să pierdem ceva din vedere.

- Aha... Și după aia a apărut problema la configurarea noilor echipamente. Știi cum s-a terminat?

- Da, m-a anunțat Maria când au început instalarea licențelor. Ce-are-a face?

- Te-a anunțat Maria pentru că tu nu mai citeai emailurile, nu-i așa? Văzând că Gogu nu mai zice nimic, continuă: Au zburat emailurile pe tema configurării până când nu le-a mai citit nimeni în afară de vreo trei care erau strict interesați. Iar tu probabil ai dat reply la vreunul dintre ele când m-ai chemat să vin mai devreme azi, nu? Sigur așa a fost, că altfel nu ratam. Și eu am anunțat vizita englezilor tot așa. Nimeni nu știa azi ca vin...

Gogu prinse ideea. Întradevăr, sărise peste emailurile pe același subiect, dar nu se gândise că așa vor face toți. Deși... era normal. Hmm, din dorința de a-i ține pe toți informați, de fapt doar îi supraîncărcase, iar ei s-au protejat. Și ce era să facă acum? Că doar nu putea să îi forțeze să citească emailuri... Acum își explica de ce îi scăpau și lui Șefu’ multe emailuri: dacă era copiat la toate, probabil că se proteja și el. Se strâmbă fără să vrea: trebuia să găsească o soluție. Și cu cât se gândea mai mult, cu atât se convingea mai mult: soluția era, în mod neașteptat pentru el, mai puțină informație, trimisă doar la cei interesați. Restul, la ședința săptămânală... Îl concedie pe Mișu cu un gest, se așeză la calculator, deschise emailul. Și ce de emailuri avea... Din reflex deschise unul să dea reply către toată echipa, dar își dădu seama imediat: Nici pe asta n-o s-o citească. Clar, trebuia o nouă abordare. Deschise un email nou și scrise la subiect: Gogu recunoaște c-a greșit... Zâmbi în sinea lui: Pe ăsta o să-l citească toți...

No Comments

Post a Reply