A fi sau a nu fi… PMP

Capul lui Gogu abia se mai iţea din marea de CV-uri în care era scufundat proprietarul lui; dacă nu l-ai fi auzit pufnind din când în când, nici n-ai fi zis că e acolo.

– Probleme, Gogule?! Ai irosit vreo trei copaci printând toate CV-urile astea, nu era mai  simplu să le vizualizezi pe computer?

Ei, lasă Mişule, să te prind eu la printer, că-ţi dau numa’ copaci! gândi Gogu, dar se abţinu să comenteze, să nu-i dea apă la moară. Rămase impasibil şi se adânci şi mai mult în studiul hârtiilor. Mişu dădu să mai zică ceva, n-ar fi rezistat tentaţiei de a mai învârti puţin cuţitul în rană, dar se opri când îl văzu intrând pe Şefu’:

– Gata, Gogule? Mi-a zis HR-u’ că ţi-a dat CV-urile selectate, tu doar să alegi project managerii pentru interviu. Câţi avem?

Ei, lasă că îl  prind eu şi pe HR-u’ ăsta… Ce-o fi azi, că numa’de şmecheri am parte?! Ii răspunse însă Şefului:

• Mai lasă-mă puţin, mi-au trimis 32 de CV-uri, încerc să reduc interviurile la maxim 10, e ok?
• Dă-i bătaie, mai bine aşa decât data trecută când n-am primit nici un CV. E bine că ai mai tăiat din criterii, numai să nu dăm acum în extrema cealaltă şi să ne trezim cu unii fără studii, fără experienţă. Da’ nu-mi fac griji, ştiu că verifici temeinic. Treci pe la mine când eşti gata.

Sigur că da, „verifici temeinic” îl îngână Gogu pe Şefu’ în sinea lui. Mai citi o dată fraza la care rămasese în CV-ul din faţa lui: „Experienţă considerabilă în proiecte de anvergură, cu rezultate excelente”. Nici că putea fi cineva mai vag de atât – îşi spuse – câţi ani înseamnă „considerabilă”, ce buget are un proiect „de anvergură” şi pe ce bază sunt numite rezultatele „excelente”?! „Training intensiv în managementul proiectelor” – citi el mai departe. Mda, dacă făcea doi bani trainingul ăsta intensiv al tău, dădeai nişte detalii clare, nu mă abureai cu „anvergură” şi „considerabil”.

• Auzi, Mişule, ăştia toţi zic, care mai de care, că au experienţă şi cunoştinţe. Cum pot eu să „verific temeinic” chestia asta? Că nici să-i chem pe toţi la interviu nu pot… Deşi ar merita, numai să văd faţa lui Şefu’..

Privirea îi căzu pe: „Certificare PMP obţinută în 2010”.

• PMP-ul ăsta e certificarea aia internaţională de la PMI, nu-i aşa?

Realiză subit că îl întrerupse pe Mişu.

– Păi eu ce-ţi spuneam frate, iar întrebi şi nu eşti atent la răspuns! Că mă şi enervezi… Da, măi, e exact certificarea aceea de nu vrei tu să ţi-o iei, mare noroc ai cu Şefu’ ăsta al nostru.

– Mă laşi?! O fi la modă să ai o certificare în domeniu, dar asta nu e deloc o  garanție  a competențelor de manager de proiect. Un examen grilă nu poate fi concludent pentru competentele mele. Un manager de proiect trebuie să știe să aplice cunoștințele teoretice acumulate, să coordoneze echipa, să gestioneze situațiile neprevăzute care apar pe parcursul proiectului… unde intră aspectele astea în examenul pentru certificare? Cine le verifică?

– Eşti cârcotaş ca de obicei. Ţii minte că ne-a zis Şefu’ că sunt nişte condiţii pentru eligibilitate, un anumit număr de ore de instruire plus experiență în conducerea proiectelor. Asta nu inseamna, de fapt, ca ai dobândit și niște competențe?

– Ntz! N-aş crede…

Rotiţele începură însă să se învârtă: Stai aşa, că n-or fi competenţe, dar măcar cineva a verificat că există cunoştinţe şi experienţă. Te pomeneşti că m-am scos… Luă la mână iar toate CV-urile, le puse la o parte pe cele cu certificare internaţională. Le numără. Erau cinci. Ceea ce înseamnă cinci interviuri. Iar la interviu, verifici competenţele, mă rog, atât cât e posibil, iar Şefu’ se pricepe să-i învârtă pe candidaţi la interviu. Mai adaugă încă trei CV-uri care ofereau detalii concrete despre proiecte realizate şi experienţă acumulată şi se declară satisfăcut. Erau opt candidaţi pentru opt interviuri. Si-apoi vedem noi dacă iese ceva. Hai că e bun şi PMP-ul ăsta la ceva!