Employee engagement – Alchimia echipelor performante

de Sorin Sfîrlogea

Employee engagement – Alchimia echipelor performante

E un crez comun al aproape oricărei companii: echipele sunt soluția cea mai bună pentru a livra un proiect sau a derula un proces operațional. Suntem mai buni atunci când lucrăm în echipă, ni se spune mereu. Ici și colo mai apare câte o sprânceană ridicată sau o strâmbătură a nasului, dar cei care contestă acest aparent truism sunt îndată puși la punct: nu există îndoială că munca în echipă este cea mai bună formă de a colabora.

Nici eu nu voi încerca să te conving de contrariu. O să-ți reamintesc doar că echipele se formează atunci când membrii lor se simt cu adevărat implicați în obiectivele pe care își propun să le atingă. Când au acea formă de angajament profesional care îi face să dedice tot ce au mai bun în atingerea lor. Și mai toate manualele ne spun că asta este treaba unui manger: să genereze acest tip de angajament al membrilor echipei pentru a-i crește performanțele.

Recunosc că eu nu am deslușit misterul acestei alchimii profesionale. Nu știu cum să determin pe cineva care nu simte nici o atracție față de un anumit domeniu sau subiect să devină un coechipier pasionat. Mă iau pe mine drept exemplu: oricât de mult s-ar strădui cineva, nu voi fi niciodată pasionat de chimie. Pur și simplu nu rezonez cu știința asta, deși recunosc importanța sa. Așa că mereu mi s-a părut că îmi lipsește această abilitate de a determina pe cei din jur să fie pasionați de un anume subiect. Însă, de-a lungul timpului, am învățat altceva.

Am învățat, pe propria piele și adesea nu în modul cel mai plăcut, că energia echipelor se naște din gradul de implicare al membrilor săi. Iar treaba mea, ca lider, este să am mereu grijă să nu distrug plăcerea lor de a colabora și de a obține rezultate. Nu am putut să inoculez pasiune pentru subiecte care nu-i interesau, dar când am întâlnit echipe care aveau potențial și dedicație nu a trebuit decât să le stau alături și să le fiu de ajutor. Pentru că, după câteva greșeli, am învățat că e foarte ușor să strici echilibrul unei echipe bune și să ratezi șansa unor rezultate remarcabile.

E suficient să nu le dai o imagine clară și coerentă despre proiectul în care lucrează. Să separi munca în activități disparate – fără un aparent obiectiv concret – și să le ceri să livreze fără prea multe întrebări. Cu timpul își vor pierde obișnuința de a întreba “de ce?” și se vor transforma în simpli executanți ai unor sarcini ce li se par plictisitoare.

Ascunde-le detalii relevante ale cerințelor. Lasă-i să orbecăie singuri printre multitudinea de presupuneri, nesiguri de ei și de raționamentele lor. Cu timpul își vor pierde încrederea că pot fi cu adevărat profesioniști și că pot produce calitate. Se vor obișnui să folosească orice pretext pentru a justifica erorile, orice argument pentru a explica întârzierile. Vor învăța să se învinovățească reciproc.

Spune-le că totul este urgent și important. Că totul e prioritate zero. Nu vor putea să rezolve totul dintr-o dată, dar vor simți presiunea continuă a faptului că poate nu au abordat problemele în ordinea corectă. Cu timpul își vor pierde interesul pentru prioritizare și vor decreta că atât pot, că și-așa efortul lor e foarte mare și nu mai pot rezista în ritmul ăsta. Doar că ritmul de care se plâng va fi, paradoxal, tot mai scăzut cu fiecare zi.

Separă-i fizic, nu-i lăsa să lucreze în același spațiu și timp. Cere-le să aloce 20% din timp pe un proiect și 30% pe alt proiect, în timp ce sarcinile operaționale zilnice rămân aceleași. Spune-le că asta înseamnă performanță. Cu timpul se vor aliena față de coechipierii lor de proiect și vor învăța să procrastineze toate livrabilele proiectelor, până în ultimul moment posibil, când le vor realiza în grabă și cu multă superficialitate. Sentimentul de insatisfacție profesională le va măcina discret, dar sigur, încrederea în sine.

Ok. Cred că te-am convins că e foarte ușor să distrugi angajamentul unor oameni. Poate că ai fost și tu în astfel de situații, ai experimentat personal cum se simt aceste lucruri din interiorul unei echipe. Dar am o veste bună: există și modalități de a lucra care te feresc de astfel de greșeli. Tot ce ai nevoie este voința de a căuta, înțelege și implementa o abordare agilă.

Abordarea iterativă va reduce impactul neclarității cerințelor care creează confuzie în echipe și paralizează acțiunea. Livrarea incrementală le va ajuta să confirme rezultatele obținute și să crească încrederea în forțele proprii. Prioritizarea cerințelor le va ghida eforturile spre ceea ce este cu adevărat important, oferindu-le o imagine tot mai clară a obiectivelor proiectului. Iar multidisciplinaritatea le va ajuta să învețe să colaboreze tot mai bine și să se dezvolte tot mai mult.

Agilitatea organizațională presupune un set de practici și procese noi, bazate pe echipe care se auto-organizează. Este un tip nou de guvernanță pentru compania ta. Este un tip nou de cultură organizațională care se va construi treptat, o dată cu adoptarea noilor practici și instrumente. Este un mod diferit de a gândi și acționa. Cei care l-au experimentat, au constatat că multe dintre principiile agilității se pliază mult mai firesc pe modul natural de a gândi și acționa al oamenilor. Dovadă sunt deja numeroasele succese ale altor companii care au demarat transformările lor interne.

Această transformare spre agilitate nu este simplă și nici rapidă, dar ea îți va da atu-urile de care ai nevoie pentru a construi echipe de proiect. Și vei afla în sfârșit secretul alchimiei echipelor performante.

Dacă vrei să afli multe despre transformarea către agilitate: training@colorsinprojects.ro.