de Sorin Sfîrlogea

Zorii unei lumi noi

Suntem, fără îndoială, la cumpăna dintre două epoci. Industrializarea începută cu mai bine de o sută de ani în urmă își încheie drumul. Tehnologiile analogice ne-au adus până aici și și-au atins limitele. O nouă eră se întrezărește în fața noastră: digitalizarea. O vedem tot mai clar în fiecare zi, înțelegem tot mai bine potențialul său. Nu știm exact unde ne va duce și asta ne poate face un pic temători și ezitanți.

Nimeni nu poate pune degetul pe calendar ca să stabilească exact data când digitalizarea a început. Azi realizăm prezența sa tot mai pregnantă, dar debutul acestei noi epoci s-a produs cu zeci de ani în urmă, în forme subtile și aparent neimportante. Natura muncii din multe companii s-a schimbat treptat. Nu mai angajăm strungari și matrițeri, ci analiști de date și manageri de proces. Nu mai lucrăm cu scule care prelucrează materia, ci cu instrumente care prelucrează informația. An după an, crește proporția celor din companii care lucrează preponderent cu concepte și informații.

Digitalizarea începe să fie simțită deja în toate domeniile. Nu mai e doar o modă sau un moft, e un val de transformare care crește. Și companiile trebuie să se adapteze rapid, dacă n-au făcut-o deja, pentru că greșelile pot costa mult. Cum ar fi eroarea de a crede că digitalizarea este doar despre aplicații software destinate clienților. De fapt este un proces profund care pornește de la interiorul companiei și abia apoi ajunge să-și expună valențele către cei pe care îi servim prin produsele și serviciile companiei.

Cei care încep procesul de digitalizare dinspre client ajung repede la o concluzie dureroasă: procesele interne sunt supuse unei presiuni foarte mari. Achizițiile, producția, vânzarea, livrarea, procesele financiare, toate se găsesc în fața unor provocări noi și neașteptate. Pentru că digitalizarea accelerează interacțiunea cu clienții, îi aduce mai repede către companie și le solicită să reacționeze mult rapid și mai adaptat fiecărei situații. Digitalizarea intensifică interacțiunea cu clienții, îi aduce în număr mai mare către companie. Digitalizarea amplifică concurența.

Deci trebuie să începem digitalizarea de la interior, cu procesele interne. Cum afectează asta munca angajaților? Ce instrumente trebuie să folosească? Ce modificări ale proceselor sunt necesare? Cât de standardizate pot fi acestea? Multe întrebări, puține răspunsuri certe, deocamdată. Suntem abia la începutul acestor vremuri noi. Învățăm.

Dar un lucru e sigur: a trecut vremea scalării prin standardizare. Nu mai putem crește companiile eminamente prin uniformizare și repetitivitate, așa cum o făceam în era industrială. Supraviețuirea și creșterea unei companii depind azi de flexibilitatea pe care o are în adoptarea de noi instrumente, agilitatea cu care își poate schimba și rula procesele interne pentru a-și servi clienții, elasticitatea cu care poate prelua un volum mai mare de business fără a face rabat la calitate.

Iar toate acestea prespun un alt tip de echipe. Unele care pot să gestioneze situații dinamice, să imagineze și să pună în funcțiune procese și instrumente noi. Rigoarea va rămâne importantă, dar doar dacă va fi subsumată adaptabilității. Membrii acestor echipe trebuie să învețe un nou tip de colaborare, mai organizată și mai fluidă, în care ierarhiile sunt mai puțin importante, iar eficacitatea va fi principalul criteriu de evaluare a performanței.

Ceea ce înseamnă că și angajații vor fi supuși presiunii aduse de digitalizare. Nu vom putea să le cerem pur și simplu să se adapteze, ci va trebui să ghidăm acest proces de transformare a lor către noile roluri și responsabilități. Iar asta poate fi mult mai complicat decât transformarea instrumentelor și proceselor. Oamenii sunt mai greu de schimbat, știm cu toții asta. Și este aproape sigur că aici se va găsi cheia succesului digitalizării: companiile de succes ale zilei de mâine nu vor fi cele care vor adopta cele mai sofisticate tehnologii digitale, ci cele care vor reuși să transforme cel mai rapid angajații și procesele interne pentru a absorbi aceste tehnologii.

Companiile care vor prevala vor fi cele care sunt antifragile, nu cele care au o mare reziliență. Într-o lume a schimbărilor perpetue, nu rigiditatea va fi determinantă, ci agilitatea organizațională. Nu mă credeți pe cuvânt, priviți la companiile de succes de astăzi: toate sunt digitalizate, toate au structuri și procese agile.

Pentru că abordarea iterativă reduce impactul neclarității cerințelor clienților, permițând echipelor să acționeze rapid și eficace. Livrarea incrementală le ajută să confirme rezultatele obținute și să crească încrederea în forțele proprii. Prioritizarea cerințelor le ghidează eforturile spre ceea ce este cu adevărat important pentru clienți. Iar multidisciplinaritatea le ajută să învețe să colaboreze tot mai bine și să dezvolte noi instrumente.

Agilitatea organizațională presupune un set de practici și procese noi, bazate pe echipe care se auto-organizează. Este un tip nou de guvernanță pentru companii. Este un tip nou de cultură organizațională care se va construi treptat, o dată cu adoptarea noilor practici și instrumente. Este un mod diferit de a gândi și acționa, care va genera premizele și suportul pentru a păși în epoca digitală.

Această transformare spre agilitate și digitalizare nu este simplă și nici rapidă, dar ea ne va da atu-urile de care avem nevoie pentru a construi noi tipuri de business. Și vom putea privi cu încredere înainte, știind că suntem în zorii unei lumi noi care promite să fie și mai spectaculoasă decât cea pe care o lăsăm în urmă.

Dacă vrei să afli multe despre transformarea către agilitate: training@colorsinprojects.ro.