– Gogule, vii deseară la sală? se iți de după display fața de neaoș ardelean a lui Mișu.

– Nope, mă duc crâșmă. Ăăă… la bar, dacă vrei să sune mai bine, se corectă Gogu rapid.

– No, păi nu ne fu vorba să facem mișcare, să ne întărim mușchii, să devenim… cum i-o zis ăla cu abonamentul?! se scărpină Mișu la ceafă, după care se lumină: Fit! Așa i-o zis. Deci, ne „fit”-uim diseară?

– Eu mă „fit”-uiesc la crâș… bar.

Ochii lui Mișu se rotunjiseră a întrebare, așa că Gogu catadicsi să-l lămurească:

– Am citit eu despre o cercetare care zice că un pahar de vin roșu face chiar mai bine decât o sesiune de exerciții la sală. Întărește inima și mușchii, îmbunătățește performanțele exact ca și … CITEȘTE MAI DEPARTE

– Gogule, oare om primi primă de Paște?

– Da’ de ce mă întrebi pe mine, Mișule? Întreabă-l pe Șefu’. Eu de un’ să știu?!

– Anu’ trecut ne-o dat… continuă Mișu, continuând să-l privească iscoditor pe Gogu.

– Și dacă te binoclezi așa la mine îți închipui că că îl convingi să ne dea și anul ăsta?! Zău, Mișule, ce ai cu mine? Ori crezi că am avansat pe scara ierarhică și acu’ decid eu cum să împart banii companiei?

– No, nu chiar așa. Da’ ai putea să-i sugerezi lui Șefu’, nu? Mișu își micșoră ochii până se făcură ca două fante și continuă să îl fixeze pe Gogu.

– Ei, bravo, fă ochi de chinez că poate mă hipnotizezi. Deși… Adevărul e că aș putea: îi zic … CITEȘTE MAI DEPARTE

Gogu îl văzu pe Șefu’ intrând în birou și își înghiți replica. Mișu, cu spatele la ușă, nu remarcă mișcarea și în lipsa oricărui comentariu al lui Gogu, conchise:

– Va să zică, gândești tu că i s-a urcat șefia la cap?!

– Cui i s-a urcat șefia la cap?! întrebă Șefu’. Alo, Șefu’ către Mișu, recepție! Insistă el către un Mișu care înțepenise, doar ochii mijiți către Gogu țipau tăcut a ajutor. Gogu îl ignoră însă și uitându-se la Șefu’ mai puse un lemn pe foc:

– Hai Mișule, nu sta ca ciobanu’ la oi, te-a întrebat Șefu’ ceva! Zâmbi cu drag pe sub mustață, Mișu era incredibil de simpatic în inocența lui și nu se putea abține să nu-l zgândăre. Ochii mijiți ai lui Mișu trecură de la … CITEȘTE MAI DEPARTE

– Ssiga-ssiga…, zâmbi Gogu la amintirea vacanței, și se lăsă pradă reveriei: mare turcoaz, plajă cu nisip fin, pădure cu pini și soare pe un cer mereu senin. Doamne, zău dacă insula asta nu e paradisul pe pământ…

– Ce sâsâi acolo, Gogule, vreo blondă amintire să te bântuie oare? Nu ziceai că ai probleme pe proiectul din Golf? Văd că zâmbești, n-ai treabă…

– Ce blondă, Mișule, de blonde îmi arde mie?! Da’ uite că mi-am adus aminte de vacanța în Grecia și uite-așa m-a pocnit o idee! Gogu își acompanie ultimele cuvinte de o lovitură zdravănă în frunte, evident cu intenția de a sublinia importanța momentului.

– No, lasă Gogule, nu-i musai să te pedepsești amu’, înțeleg eu că problema-i gravă… Da’ zi-mi și mie ce-i cu sâsâitul… … CITEȘTE MAI DEPARTE

– Îi complex!

– Ba nu e complex!

– No, ba îi, că avem 12 sisteme de interconectat, dezvoltate pe platforme diferite. Plus că folosim o tehnologie nouă pentru noi…

– Deci e un proiect complicat, nu complex.

Mișu se uită total nedumerit la Gogu. Cumpăni preț de o clipă dacă acesta îl ia peste picior, dar văzând figura serioasă, se limită la a spune, în felul lui molcom:

– Zău, măi Gogule, te iei de cuvinte, complicat, complex, tot aia îi…

Gogu se luă cu mâinile de cap, cum adică să fie tot aia?! Se uită în jur căutând ajutor, dar Șefu’ nu era în zonă. „Cu ce-oi fi greșit, Doamne, de trebuie să le lămuresc eu pe toate?! O să-mi trec în fișa postului : Mama răniților, dă … CITEȘTE MAI DEPARTE

Gogu își luă – tacticos, ca de obicei – tava cu mâncare, îl căută din ochi pe Mișu și îi trebuiră câteva secunde până îl găsi. Frate, are ăsta un dar de a se așeza mereu în cel mai îndepărtat colț al sălii de mese, gândi amuzat pornind spre el. Răspunse la saluturi și se simți oarecum important văzând câți se întrerupeau din mâncat să îl salute sau să-i ureze poftă bună. Deh, sunt de ceva ani în coșmelia asta… Se așeză satisfăcut la masă lângă Mișu, îi zâmbi dar realiză instantaneu eroarea majoră pe care tocmai o comisese.

– Uff, Gogule, zi și tu, ce să fac?

Să taci și să mă lași să-mi tihnească mâncarea, asta să faci. Evident, Gogu dădu replica numai în sinea lui, n-ar fi … CITEȘTE MAI DEPARTE

Lui Gogu i se strânse stomacul instantaneu. Revăzu valorile și mai citi o dată emailul în speranța deșartă că ceva, undeva, se schimbă, că poate n-a înțeles corect mesajul. În paralel însă mintea lui prelucra informația primită și construia primele scenarii de răspuns. Mai bine spus încerca să construiască scenarii pentru că niciunul dintre cele ce-i treceau prin minte nu era aplicabil. În special cel în care duhul din lampă dădea timpul înapoi sau cel în care devenea invizibil pentru Șefu’.

– Oh, Doamne… oftatul îi scăpă fără voie.

– Probleme, Gogule?

Tresări, uitase de prezența lui Mișu. Mormăi în barbă:

– Nimic, obișnuitele probleme… Simțea însă dureros de acut cât de neobișnuită era problema pe care o avea acum.

Recapitulă șirul acțiunilor în ideea de a identifica punctul de … CITEȘTE MAI DEPARTE

– Mamut preistoric ce ești, extincția te paște! Trebuie să fii flexibil, să te adaptezi… Gogu se încinse, era un subiect care îi plăcea și pe care îl dezbătuse de multe ori cu Șefu’, așa că acum era foarte sigur pe el.

– No, nu-i chiar așa, că uite că și mamuții îs agili. Nu i-ai auzit pe-ăia cu evenimentul? Agile Mammoths Games (…even mammoths can be Agile), așa îi zice.

– Lasă-mă frate cu de-astea, acu’ toată lumea e șmecheră și știe Agile, mă lași?! Habar n-au!

– Nu, mă, pe ăștia îi susține și Ovidiu ăla de la revistă.

– E, parcă Ovidiu ăsta al tău are N-o lucrat el la Nokia?

Și s-o-nchis Nokia! Vezi? – încheie Gogu triumfător. Îi plăcea la nebunie să-l încurce pe Mișu … CITEȘTE MAI DEPARTE

Gogu se uită – pentru a zecea mia oară – la ceas. Nu e normal, nici acceptabil și în nici un caz scuzabil să intârzie cineva atât, își spuse el și, de această dată, puse mâna pe telefon. Tocmai apelase numărul când îl văzu pe Mișu intrând, relaxat și cu zâmbetul larg întins pe fața de moroșan.

– No, ce te uiți așa-ncruntat? îl întrebă pe Gogu, după care adăugă repede: Stai o țâră, că mi-s căutat… Își scoase telefonul, se uită preț de o clipă la ecran, își mută privirea spre Gogu, apoi iar la telefon și iar la Gogu. Zâmbetul făcu loc mirării:

– No…, spuse și se opri, uitându-se întrebător spre Gogu: Ce-i?

– Cum adică ce-i?! Lui Gogu replicile i se încălecară pe limbă și se … CITEȘTE MAI DEPARTE

– Gogule, vezi că-ți pică falca…

Mișu îl privi cu milă pe inconștientul care putea să se ia de Gogu într-un astfel de moment. Nimeni nu dorea să devină ținta lui Gogu atunci când acesta era supărat, aciditatea replicilor sale ardea sufletul nefericitului, iar dacă aveai cumva nefasta inspirație să-i mai și răspunzi, pârjolul iadului devenea imediat o alternativă mult mai fericită.

Privirile celor de la birourile din departament se fixară cu aviditate pe Gogu. Șacalii – gândi Mișu – stau și-așteaptă măcelul.

Spre stupoarea tuturor însă, Gogu își împinse – cu un gest natural – maxilarul la locul ei (chiar avea gura căscată), fără să lase impresia că s-ar fi intrerupt din reverie.

Aha, gândi Mișu, va să zică nu e supărat, numa’ preocupat. În ultimele zece minute analizase … CITEȘTE MAI DEPARTE