Gogu și Managementul de Proiect

Şefu’ întredeschise uşa de la birou, iar Gogu văzu imediat pe faţa lui că ceva nu e în regulă. Adevărul e că, dacă s-ar fi uitat în jur, ar fi văzut că întreg biroul era stupefiat: încă nu le venea să creadă, nimeni nu-i auzise până acum pe Gogu şi pe Mişu certându-se şi ţipând unul la altul. Păi dacă e căpos?! îşi zise Gogu. Dar stai aşa, că ne lămurim noi acum…

– Şefu’, bine c-ai venit. Ai două minute să ne clarifici o problemă?

– O problemă?! Păi la ce scandal se aude la voi, mira-m-aş să fie vorba despre o singură problemă! S-aud şi eu, care e mărul discordiei?

– Ce măr, Şefu’, crezi ca ne arde de joacă? se băgă şi Mişu în discuţie, roşu în obraji, cu ochii sticlind şi cu respiraţia întretăiată de parcă ar fi alergat la marathon. Lămureşte-l mata pe colegul Gogu, că eu argumente nu mai am!

-N-ai, că n-ai de unde! De-aia te şi enervezi şi ridici tonul! nu se putu abţine Gogu.

Şefu’ se prinse că discuţia probabil dura déjà de o bună bucată de vreme, era evident – pentru cine îl cunoştea, desigur – că Gogu făcea eforturi să pară calm, dar era la fel de „prins” ca si Mişu (doar că nu era la fel de roşu). Erau necesare măsuri imediate aşa că Şefu’ îşi luă aerul sfătos şi vocea joasă, se îndreptă de spate şi lăsă cuvintele să iasă clar şi răspicat:

-Cred că e cazul să vă calmaţi amândoi şi să îmi explicaţi – calm, fără să ridicaţi tonul şi fără să vorbiţi deodată – despre ce e vorba. Evident se lansaseră imediat amândoi în explicaţii aşa că Şefu’ se văzu nevoit să repete:

-Calm, fără să ridicaţi tonul şi fără să vorbiţi deodată, am spus. Gogule, explică tu.

Gogu încercă să se abţină şi să nu dea drumul la zâmbetul victorios (era clar că eu explic, sunt mai vechi şi clar mai priceput) şi, după ce luă – uşor teatral – aer în piept, începu să explice:

-Uite Şefu’ despre ce e vorba: piramidele din Egipt au fost construite acum vreo cinci mii de ani, corect până aici?

-Corect, Gogule.

-Marele zid chinezesc e mai recent, are probabil in jur de 2200 de ani, nu?

-Aşa e, Gogule.

-Piramidele mayaşe sunt si mai recente, dar tot au 1500 de ani.

-Ce e asta, Gogule, lecţie de istorie?! îşi pierdu Şefu’ răbdarea.

Mişu vru să intervină, dar privirea lui Şefu’ îl opri. Gogu continuă, neabătut:

– Construcţia Taj Mahal-ului a durat 22 de ani şi s-a finalizat în secolul 17. Turnul Eiffel a fost realizat mult mai recent şi este şi el o capodoperă arhitectonică.

-Ajungem şi noi undeva cu toate aceste afirmaţii?

-Se înscriu toate aceste realizări extraordinare în categoria „proiecte”? continuă neabătut Gogu.

-Da, măi Gogule, da…

-Şi-atunci – încheie el victorios – este că există managementul de proiect de 5000 de ani?!

Mişu – care trecuse de la roşu la vişiniu – era în pragul unui infarct aşa că explodă:

-Managementul de proiect – mai citeşte şi tu o carte, căpos megalitic! – a apărut în anii 1950. E suficient să te uiţi pe net, cu un minim de efort găseşti informaţia… Şi dacă nu era management de proiect, nu erau nici proiecte, recalcitrant perimat!

Pe Şefu’ îl pufni râsul şi nu se stăpâni, începu să râdă tare, sănătos şi cu poftă, fără să dea semn că ar vrea să se oprească. Încet, încet, cei din biroul se molipsiră şi începură să râdă şi ei. Cei doi eroi ai noştri se uitau la el sideraţi, dar era imposibil să nu te molipseşti de râsul lui aşa că se treziră şi ei zâmbind întâi, iar apoi îşi dădură drumul şi ei la râs. Hohotind, Gogu remarcă în sinea sa: numai Şefu’ poate face comedie dintr-un scandal de proporţii. După ce se mai liniştiră puţin, Şefu’ se aşeză comod pe un birou, cu picioarele atârnând, pregătindu-se de explicaţie. Se vedea clar că îi făcea plăcere:

-Măi, frumoasă temă mi-aţi ridicat la fileu, dar tot nu merita să vă agitaţi în halul ăsta. Hai să vă spun cum stă treaba cu proiectele şi managementul lor. Prin definiţie, proiectele sunt procese complexe, relativ unice pentru compania care le execută. Ţineţi minte când am lansat ultimul nostru produs, acum două luni? Realizarea şi lansarea lui a fost – pentru noi – un proiect. Acum realizăm acelaşi produs în serie iar activitatea aceasta se desfăşoară prin procese. Adică odată ce ştim cum se face, putem să executăm totul prin procese pe care le cunoaştem şi le conducem aplicând conceptele managementului operaţional. Pentru proiecte aplicăm managementul proiectelor. Dar am acum o întrebare pentru voi: ce se întâmplă dacă eu n-am idée despre ce înseamnă proiect şi managementul proiectelor, aş putea totuşi să realizez şi să lansez un produs nou?

-Păi, ce, acu’ cinci ani aveam noi habar de management de proiect – se băgă în vorbă Zoli – şi tot aveam câte un produs nou pe an.

Ceilalţi aprobară în tăcere. Se pare ca „povestea” Şefului îi prinse pe toţi. Acesta continuă:

-Sigur că făceam. Doar că nu ne ieşea intotdeauna exact cum ne închipuiam, costurile nu erau urmărite iar termenele se lungeau mai mereu. Lucram după metodele noastre, exact cum lucrau şi egiptenii şi chinezii la construcţiile lor. Nu erau ei pasionaţi de a face economie sau de a respecta cu stricteţe nişte termene. Exemplele tale, Gogule, sunt exemple de reuşite din istoria omenirii, dar sunt şi alte exemple, sute, mii de iniţiative care au fost începute dar niciodată finalizate, tocmai din cauza complexităţii lor.

-Sagrada Familia, murmură Mişu, iar Şefu’ dădu din cap a aprobare:

-Şi mai sunt multe altele. Ideea de proiect a apărut atunci când s-a încercat aplicarea unor metode noi care să asigure succesul proceselor complexe, riscante, cu investiţii considerabile. Managementul proiectelor înseamnă, de fapt, acordarea unei atenţii manageriale sporite, concretizată prin numirea unui manager de proiect şi a unei echipe care să fie responsabile de realizarea procesului complex şi unic – acum numit proiect. Voi certăreţilor, aveaţi fiecare şi dreptate şi v-aţi şi înselat amândoi: exemplele lui Gogu sunt întradevăr proiecte, aşa cum le înţelegem noi azi, dar cei care au participat la realizarea lor nu ştiau asta şi nici n-aveau cum să aplice managementul de proiect. Şi gata pauza, hai înapoi la muncă, auzi la ei: „căpos megalitic”…