Decizii colective în echipe de proiect I Partea 1

de Dan Mircea Suciu

Decizii colective în echipe de proiect

Înțelepciunea mulțimilor

Niciunul dintre noi nu e mai prost decât noi toți la un loc, zice un proverb american (“None of us is as stupid as all of us”). Ironia face că proverbul este, prin definiție, un rezultat al înțelepciunii populare și atunci, cât credit să mai dăm mesajului pe care îl transmite? S-ar putea trezi vreunul dintre noi să vină cu o evaluare mai bună decât a noastră, a tuturor, despre înțelepciunea mulțimilor? James Surowiecki știe pe cineva.

Înțelepciunea mulțimilor

În cartea “The Wisdom of Crowds“, James Suroweicki povestește că Sir Francis Galton, un statistician englez de la începutul secolului trecut, a venit cu cel mai bun argument în favoarea deciziilor de echipă. Fiindcă acțiunea se petrece în secolul trecut, ne va mira mai puțin ce căuta faimosul Sir Galton la un târg imens de vite, și mai mult ce a putut el să descopere acolo.
În mijlocul fermierilor grăbiți să își vândă marfa bovină, s-a găsit unul cu o idee de marketing inspirată: a inițiat un concurs-pariu. Cine avea să ghicească exact greutatea cărnii rămase după tranșarea unui bou gras și frumos urma să primească drept premiu toată carnea. Aproximativ 800 de oameni s-au prins în joc, fiecare încercând să ghicească greutatea. Nimeni nu a plecat acasă cu premiul, însă Sir Francis Galton a reușit să plece de la târg cu ceva chiar mai important: realizarea că media tuturor estimărilor lansate de participanți a fost foarte, foarte aproape de greutatea corectă: doar la o livră distanță. Fiindcă ideea nu-i dădea pace a cercetat-o mai departe și a venit cu această teorie: “media estimărilor date de un grup de persoane este, în general, mai bună decât estimarea dată de cel mai deștept dintre ei.”
De la Galton încoace, și alte studii au urmărit să verifice teoria statisticianului. De exemplu, organizatorii unui studiu au cerut angajaților unei corporații să ghicească câte bomboane din fiecare fel sunt într-un bol cu Skittles și M&M’s. Au constatat că media estimărilor era cam la 5 bomboane distanță de numărul real de bomboane. Iar cercetările nu s-au oprit aici. Odată validată teoria lui Galton, specialiștii au vrut să știe și de ce estimarea grupului este mai bună decât orice estimare individuală și au aflat că există cinci condiții care fac o decizie colectivă relevantă.

Succesul acestei tehnici ține de cinci factori care trebuie neapărat să caracterizeze echipa și procesul său decizional:

  • diversitatea (de culturi, de opinii, de perspective, de abilități, de experiențe);
  • independența (opinia inițială trebuie să fie exprimată complet independent de opiniile celorlalți);
  • descentralizarea (niciun lider nu dirijează acumularea de informație în echipă);
  • agregarea (o metodă prin care se poate determina opinia unui grup pe baza opiniilor individuale);
  • încrederea (Convingerea că opiniile celorlalți sunt făcute cu bună credință. În edițiile următoare ale târgului de vite, oamenii care știau de concursul fermierului au încercat să trișeze adunând informații cu o zi înainte despre boul din concurs sau coordonându-se ca să rămână într-o paletă de estimări – rezultatul nu a mai fost relevant, iar încrederea a avut de suferit.)

Să luăm ca exemplu Planning Poker – cea mai folosită tehnică gamificată pentru estimare în echipele agile. E o tehnică bazată pe consens, care urmărește luarea de decizii în proiect, pe baza unui calcul care ține cont de complexitatea și efortul necesare dezvoltării funcționalităților unui produs. Vedem că doi dintre factorii amintiți mai sus, independența și agregarea, sunt implicit prezenți, prin modul de desfășurare a Planning Poker, iar ceilalți trei sunt asigurați de modul de organizare al unui echipe Agile: o echipă Agile este “plată”, toți membrii aflându-se pe aceeași poziție de putere, dar având responsabilități diferite (descentralizarea); este multi-disciplinară (diversitatea) și modul de lucru este unul transparent și bazat pe colaborare (ce poate determina o creștere a nivelului de încredere).
Un alt element interesant observat de Sir Francis Galton în multe dintre experimentele sale este că au existat indivizi care au dat estimări mai bune decât grupul, însă, de fiecare dată, era vorba despre alte persoane. Cu alte cuvinte, opinia colectivă este mai consecventă și ne dă siguranța unei constanțe de luare a unei decizii potrivite pe termen lung.

Concluzii

Auzim deseori că o echipă înseamnă mai mult decât suma individualităților. Unii dintre noi simțim că este așa și luăm această afirmație ca pe o axiomă, ca ceva care este de la sine înțeles. Alții, trecând prin experiențe diferite, spun că nu este deloc așa și că mereu deciziile trebuie luate de un leader sau de un expert.
Teoria lui Sir Francis Galton ne spune ca ambele versiuni sunt adevărate, în funcție cât de diverși sunt membrii echipei, de cât de descentralizat este modul de organizare, de gradul de independență în exprimarea opiniilor și mai ales, de nivelul de încrederea dintre membrii echipei.

Referințe

  • James Surowiecki, (2005). The Wisdom of Crowds, Anchor