– Măi Gălușcă! – copilul se uită la Gogu cu reproș, dar acesta se făcu că nu vede. Ia mai zi o dată, dar mai rar de data asta.

Știa și el că e o stratagemă firavă, dar era prima idee care îi venise și care îi mai acorda ceva timp de gândire. Evident că și fiul lui se prinse căci îi văzu imediat licărirea de satisfacție din privire. Cu un zâmbet victorios pe care nici nu se strădui să-l ascundă, dădu curs cererii:

– Ascultă-mă cu atenție, tată.

Copilul ăsta devine din ce în ce mai obraznic, își spuse Gogu, dar respectă indicația primită și se concentră pe cuvintele copilului.

– Tată și fiu, spuse acesta grav. Tată și fiu, repetă el, grav răniți într-un accident lângă Sibiu. Tatăl … CITEȘTE MAI DEPARTE

Gogu se uită pentru a suta oară la ceas, era deja exasperat, trecuseră două ore fără vreun rezultat palpabil. Avea senzația că băteau câmpii cu grație și de câte ori se apropiau de vreun punct de decizie, invariabil intervenea cineva din vreunul dintre departamentele implicate și dădea toată discuția peste cap. Șefu’ încercase la început să se impună dar erau acolo și șefii celorlalte departamente și la orice încercare a lui, săreau și ei, să nu rămână mai prejos. Inițial scopul principal părea să fie identificarea vinovatului, musai din departamentul altcuiva. Vânătoarea de vrăjitoare nu păru însă să se soldeze cu vreun rezultat, fiecare departament apărându-se cu îndârjire; salvarea venise în momentul în care cineva menționase o eroare a clientului. Fusese o cotitură esențială în desfășurarea întâlnirii care, din acel … CITEȘTE MAI DEPARTE

– Chelner, micii ăștia mi-au mâncat muștarul! Încercă Gogu o ironie fină, dar nu avu cu cine.

– Vă mai aduc muștar?

– No, n-ai priceput nimica, spuse înciudat Mișu. Nu muștarul îi problema aici, ci micii. Ia-i înapoi și mai pune-i o țâră pe grătar, că-s cruzi.

– Revenind la ale noastre, Gogule, se întorse Mișu spre prietenul lui în timp ce chelnerul lua micii scuzându-se, zi-mi ce să fac. Spun or nu spun? Îi mai bine să fiu cinstit sau mai bine îmi apăr pielea? Că până la urmă la asta se reduce toată situația…

Gogu se gândi puțin înainte să răspundă. Era ușor să dai sfaturi din afară, dar motivul pentru care colegii reveneau la el era faptul că niciodată nu încuraja pe cineva să facă ceva … CITEȘTE MAI DEPARTE

– No, mii de buciume și bâte să le zîcă de dor! răbufni Mișu cu ciudă. Cu ciudă numai pentru cei care-l cunoșteau foarte bine, altfel – pentru un străin – ar fi părut o simplă constatare, împărtășită calm dar apăsat, cu vocea în surdină. Evident, nu era cazul lui Gogu, care privi stupefiat spre Mișu, nevenindu-i să creadă că a reușit cineva să-l scoată – pe Mișu! – din starea lui de molcomă înțelegere și totală detașare de vâltoarea lumii din jurul lui. Se pare însă că, într-un final, imposibilul se produse, și vâltoarea reușise să-l agațe și pe el , își zise Gogu, oarecum înciudat.

– Buciume, bâte și opinci în spinare, sublinie Mișu, la fel de molcom, dar puțin mai apăsat de această dată. Gogu nu mai … CITEȘTE MAI DEPARTE

Sângele lui Gogu fierbea iar el simțea că încet, încet, presiunea în interiorul capului său crește ireversibil. Deveni subit conștient că va exploda iar sentimentul îl umplu de o liniște nefirească care îi șterse parcă orice emoție, rămăsese doar un gust amar… Era momentul pentru o reacție, acum ori niciodată. Îl întrerupse pe Șef:
– Zău, Șefu’, chiar nu e drept… Te iei de două săptămâni de întârziere în condițiile în care am reușit să finalizăm proiectul cu bine, e acceptat de client, am făcut profit, am economisit din bugetul de risc… Iar clientul ne cere să mai lucrăm cu ei… Zău că nu e drept.
Vocea lui Gogu era calmă și nimeni nu zise nimic, toate privirile care înainte erau adânc înfipte în podeaua sălii de ședințe, acum se … CITEȘTE MAI DEPARTE

– Gogule, probleme?!

Șefu’ se proțăpise în fața biroului lui Gogu și încerca să-i deslușească fața din spatele display-ului. Toți ochii erau îndreptați spre ei: de vreo 10 minute se auzeau numai bolboroseli din zona strategic denumită „Gogu”, dar nimeni nu avuse curajul să verifice ce se întâmplă cu el, dacă și cine îl enervase. Era riscant să te afli în fața artileriei de remarci usturătoare a lui Gogu, iar bolboroselile neinteligibile erau un semn clar – și confirmat de multe situații similare – de pericol.

– Gogu, vreo problemă, pot oare să te ajut cu ceva? insistă, inconștient, Șefu’.

– Apoi, soarele lor de mamuți, topi-li-s-ar ghețarii, cred că da, izbucni Gogu, iar colegii se așezară mai bine pe scaune, se lăsară pe spătarele fotoliilor, își întinseră picioarele, într-un … CITEȘTE MAI DEPARTE

– No, în sfârșit… răsuflă Mișu ușurat văzând numele și mai ales fața lui Gogu pe ecranul smartphone-ului. N-apucă însă să zică ceva că șuvoiul vorbelor lui Gogu se dezlănțui prin micul device de parcă se rupsese zăgazul[1]:

– Da’ ce s-a întâmplat, dom’le, de suni ca nebunu’?! Ori crezi ca sunt chior și nu văd c-ai sunat de prima dată? Cine-o murit, ce-o explodat, că nu mi-e dat și mie să am o zi de liniște! O zi, frate, atât mi-am permis și eu să lipsesc. Motivat. O zi! Iar tu suni de cinci ori într-o oră. Cinci! Cinci mii de fulgere și tunete abate-s-ar asupra telefonului tău de fiecare dată când te mai întinzi după el. Ori ești sinucigaș și vrei să-ți rezolv eu problema plecării din sânul … CITEȘTE MAI DEPARTE

Gogu înșurubă tacticos capacul sticlei de apă plată, se asigură că e bine închis, mai strânse odată, total inutil, dar se vedea că face toate acestea cu mintea în altă parte. Mișu îl văzu căzut pe gânduri și se gândi, probabil, că e numai bună ocazia să se ia de el, că doar de mult nu se mai războiseră verbal și n-ar fi vrut să-și iasă din mână:

– Hooo, brrrr… zise el destul de tare, privindu-l intens pe Gogu. Acesta însă nu reacționă, așa că Mișu repetă, de data aceasta ceva mai tare:

– Hooo, brrrr… oprește! Rămăsese dezamăgit de faptul că era total ignorat de Gogu și căută cu privirea, ușor dezorientat, sprijin de la colegi. Remarcă că toată lumea se uita la el cu interes și i … CITEȘTE MAI DEPARTE

– Tati! Tati! Ardeee!!

Gogu fugi repede în bucătărie, simți mirosul de fum și căută rapid cu privirea sursa posibilă. Cu coada ochiului observă însă că ceva nu e în regulă și realiză imediat ce era suspect: mama și copilul, rezemau aliniați peretele, cu același zâmbet șăgalnic pe față dar și în priviri, dubios de calmi amândoi. Doamne, ce seamănă copilul ăsta cu mama lui, nu se putu abține Gogu să nu observe.

– Măi pungașilor, ce faceți voi aici? Ce e cu fumul ăsta? Că n-ați rânji voi fasolea așa la mine dacă ar fi ceva grav…

Soția zâmbi cald și spuse: am reușit să ard dovleacul. Copilului i s-a părut distractiv să te urnim din fotoliu cu ocazia asta, poate ne mai onorezi și pe noi cu prezența, … CITEȘTE MAI DEPARTE

– Mno, asta amu’… Numa’ mie mi se poate întâmpla! Soarele și pămătuful…

– Ce-ai Mișule, de ce tuni și fulgeri? Un fel de-a zice ‚tuni și fulgeri’, se gândi Gogu amuzat, deoarece Mișu, uriașul ardelean, și când era înfuriat tot calm arăta. Probabil însă că de data aceasta era mai supărat ca de obicei, căci nu răspunse la provocarea prietenului său. Continuă să se uite în ecranul laptop-ului, vădit afectat de ceva de acolo, invocând – molcom și apăsat – sori și pămătufi, fără însă a specifica cam la ce ar trebui să contribuie aceștia. Gogu nu se dădu bătut:

– Alo, bace Mișu, mi-s io, Gogu… Ce-ai pățit? În lipsa unei reacții, încercă să-și interpună capul între ecran și uriaș, doar-doar să îl bage în seamă acesta din … CITEȘTE MAI DEPARTE